Dacă Raiul ar primi o descriere, cam așa ar fi: să dai. Din ce ai, din ce nu ai, dar să dai, să nu primești și nimic să nu aștepți. Căci, în fond și la urma urmei, ce folos ai avea dacă ți-ai vedea doar pântecul tău plin, iar al fratelui tău gol? Dar cum ar fi ca tu să nu mănânci până nu vezi satul pe cel de lângă tine?

Oare nu așa făcea și mama noastră cu noi?

Mânca după ce termina toată familia de mâncat. Când ne vedea sătui, se așeza la urmă la masă și mai ciugulea ceva.