7
Nu e ușor să întinzi 100 de blide cu ceva de ale gurii, și bineînțeles să ai și ceva în ele, apoi mai pui și un ceai sau lapte, că de, trebuie să ,,lunece”
Una sută și ceva
Cam atâți ne calcă pragul!
Și e bine!
Învățăm împreună, facem teme, ne jucăm, socializăm, luăm masa împreună, glumim, visăm, suntem toți o ,,mică” familie.
De aceea și nevoile sunt pe măsură.
Nu e ușor să întinzi 100 de blide cu ceva de ale gurii, și bineînțeles să ai și ceva în ele, apoi mai pui și un ceai sau lapte, că de, trebuie să ,,lunece”
De aceea apelăm la ajutorul vostru!
Copiii vin și săptămâna viitoare.
Și tot așa.
Dacă tot ei își dau interesul și vin cu mare drag, de ce să nu îi ajutăm?
Ca mai apoi tot noi să ne plângem că ce rău e în România asta și ce generații au ieșit?
Puteam să stau liniștit astăzi acasă, să vin doar la Vecernie și să îmi văd liniștit de treabă.
Și să aștept să … ,,pice”.
Dar tu mâine, dacă treci pe stradă și îmi întrebi unul din acești copii cine a fost Petrache Poenaru, Traian Vuia sau Mihai Eminescu, în secunda 2 ai răspunsul.
Și ai să te miri că: ,,iote ce frumos a zis”.
Dar în spatele lui se află implicarea noastră, a fiecăruia.
Dacă ați ști ce glod atârnă pe ulițele noastre și ce vreme a fost astăzi afară de nici nu îți venea să ieși din casă, dar pentru copii, acest lucru puțin contează.
Noi mergem la Centru.
Stăm greu cu masa.
Știu, sunt mulți.
Dar trebuie.
