Într-un colț pitoresc al lumii, se află un sat cu o inimă vibrantă și plină de credință, dar în același timp, sărăcios și modest.
Cu o populație impresionantă de peste 1.000 de copii, acest loc pare a fi o invazie de copilărie, cu voci jucause și râsete care umplu aerul și inimile oamenilor.
Străzile înguste, pietruite și arareori asfaltate, bătute de pași veseli și curioși, adăpostesc case simple, cu acoperișuri modeste și pereți vopsiți în culori pastelate, reprezentând centrul vieții comunității.
Aici, micuții se joacă în voie, ca niște licurici jucăuși, într-o simfonie a inocenței. Fiecare casă are o grădină modestă, unde câțiva copii s-au adunat să se joace cu mingile de cauciuc sau să-și împartă secretele printre copacii bătrâni, ce par să asculte cu înțelepciune fiecare poveste șoptită.
În dealul satului, se înalță cu mândrie o biserică veche, cu turla sa modestă, străjuită de clopotele vechi ce răsună cu veselia credincioșilor.
Aici, duminica dimineața, oceane de suflete tinere împodobesc strănile din lemn și cântă cu bucurie imnuri de slavă și recunoștință. Preotul lor, o figură blândă și iubitoare, se află mereu printre ei, oferindu-le căldura învățăturilor sale și ghidarea în credință.
Aici este locul de întâlnire al tuturor, deși fiecare zi aici pare o sărbătoare.