Înainte să ne urăm „La mulți ani”, aș vrea să ne oprim o clipă… Să ascultăm tăcerea dintre două bătăi de ceas, dintre un an care pleacă și unul care se naște.
În această tăcere se adună lacrimile noastre, rugăciunile nerostite, oboseala, dar și speranțele pe care încă le ținem vii. Anul care se încheie ne-a pus pe fiecare la încercare. Am cunoscut lipsa, singurătatea, boala, dar am văzut și minuni simple: o mână întinsă, o pâine împărțită, un copil care zâmbește, un om care nu a fost lăsat singur.
În toate acestea, Dumnezeu ne-a fost aproape, lucrând prin oameni. Ca preot, am avut binecuvântarea de a fi martor la multă durere, dar și la multă iubire. Proiectele filantropice pe care le-am dus mai departe nu sunt ale mele, ci ale unei comunități care a ales să nu rămână indiferentă.
Fiecare gest, fiecare sprijin, fiecare rugăciune a contat. Privesc spre 2026 cu emoție și cu nădejde. Îmi doresc ca, împreună, să putem pune o temelie nouă: construirea unei grădinițe sociale, un loc în care copiii să crească nu doar în siguranță, ci și în iubire, demnitate și speranță. Îmi doresc să continui proiectele începute și să le dau mai multă viață, pentru ca binele să ajungă acolo unde este cea mai mare nevoie de el.
La trecerea dintre ani, vă urez să nu vă fie teamă de viitor. Să aveți curajul să iubiți, să dăruiți, să rămâneți aproape unii de alții. Să nu uitați că fiecare dintre noi poate fi un răspuns la rugăciunea cuiva. Să ne fie 2026 un an cu mai multă lumină în suflet, cu mai multă pace în case și cu mai multă bunătate între oameni. Mai sus, am compus o mică retrospectivă a anului 2025.
La mulți ani cu Dumnezeu înainte!